Conferința internațională

Mitul și literatura, ieri și azi. Influențe, simbioze, transformări

BUCUREȘTI, 19-20 MAI 2026

 

 

Povești exemplare despre evenimente plasate în timpurile primordiale – în timpurile fabuloase ale începuturilor, după Mircea Eliade – miturile sunt o parte constitutivă a imaginarului colectiv și individual, asigurând legătura ontologică cu sacrul. Povești fondatoare, ele se sprijină pe și activează o întreagă dinamică de arhetipuri, simboluri și scheme universal valabile, mereu reactualizate, reinterpretate, reciclate. În manieră directă sau difuză, manifestă sau camuflată, miturile alimentează rețelele culturale, literare, artistice, filosofice, dar și istorice, ideologice sau politice.

Literatura se alimentează din mituri, ba chiar și-a creat miturile sale proprii (Faust sau Don Juan, dar și Romeo și Julieta), istoria are figurile ei mitice (Alexandru cel Mare, Napoleon etc.); există mituri cosmogonice, mituri identitare (dar și mituri naționale); de asemenea, se poate vorbi de mituri ale antichității, de mituri biblice sau creștine, de mituri orientale etc.

Există, apoi, mituri permanent recitite și reciclate: miturile Vârstei de Aur și miturile apocaliptice, miturile temporalității istorice (Revoluția, Progresul), mituri „pozitiviste” sau științifice (Mașina, Frankenstein etc.)

Literatura este puternic infuzată mitic. Există, mai întâi, genuri și specii literare care au la bază mitul: tragedia, epopeea, legenda. Apoi, personaje exponențiale și mari povești ale antichității greco-latine au parte de reactivări și relecturi periodice, încât se poate vorbi chiar de personaje conceptuale (Oedipe, Orfeu, dar și Ulise, Antigona, Medeea, Medusa, Iphigenia) și de narațiuni fondatoare (mitul lui Romulus și Remus, războiul troian, întoarcerea în Ithaca etc.)

O axă specială a apelului de față o constituie prezența miturilor în literatura și critica românească, inclusiv în literatura exilului românesc (în special în cea francofonă, dar nu numai), reprezentată de autori ca Hélène Vacaresco, Anna de Noailles, Martha Bibescu, Panait Istrati, Mircea Eliade, Dumitru Țepeneag, Virgil Tănase, Andrei Codrescu etc.

Propunem următoarele teme principale de discuție:

• Mitologie și literatură
• Mitologie și ideologie/politică
• Mitologie și arte plastice
• Mitologie și psihanaliză
• Mitologie și direcții în critica literară (mitocritică)
• Mituri identitare, mituri naționale
• Mitologie și istorie literară
• Mitologie și creația exilului literar românesc (literatura de limbă franceză).

 

Comitet de organizare:

CS I Oana Soare, I.I.T.L. „G. Călinescu”

Conf. dr. Alice Toma, ULB (Université Libre de Bruxelles)

Prof. dr. Oana Fotache, Facultatea de Litere, Universitatea București

Prof. dr. Lidia Cotea, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București

Conf. dr. Alexandra Vrânceanu, Facultatea de Litere, UB

Conf. dr. Alexandra Crăciun, Facultatea de Litere, UB

Drd. Andra Dinculescu, Facultatea de Litere, Universitatea București

 

Eveniment în cadrul programului de schimburi interacademice IITL „G. Călinescu”, ULB Bruxelles, proiectul „La mythologie roumaine – une ouverture vers la francophonie” (coord. CS I Oana Soare, conf. univ. dr. Alice Toma)

CONFERINȚA NAȚIONALĂ

Comunități de lectură: forme, limite și transformări ale sociabilității literare

 18 – 19 iunie 2026

Apelul contribuții (complet): descarcă

Formular de înscriere: descarcă

Conferința își propune o analiză istorică și comparatistă a comunităților de lectură, abordate atât ca entități stabile, cât și ca forme sociale fluide, supuse proceselor de instituționalizare și fragmentare. Literatura este o practică individuală, precum și una relațională, definită de modurile sale de producere și receptare, iar caracterul „colectiv” al textului impune reconsiderarea felului în care lectura structurează relații, apartenențe și identități culturale. Această practică este analizată ca fenomen social situat în câmpul literar, dar și ca activitate marcată de concurența mediilor, de instabilitatea normelor interpretative și de slăbirea mecanismelor tradiționale de legitimare.

În continuitate critică cu sociologia literaturii inspirată de Pierre Bourdieu, precum și cu analizele recente ale Nathaliei Heinich asupra regimurilor de valoare și ale statutului actorilor culturali, conferința își propune să examineze noțiunea de „comunitate de lectură” în calitate de construcție socială rezultată din procese de legitimare, negociere și circulație simbolică. Distincția clasică dintre „societate” și „comunitate” permite înțelegerea tensiunii dintre formele de agregare bazate pe afinități, valori împărtășite și solidarități simbolice și cele definite de structuri instituționale și relații impersonale. Dialogul cu sociologia critică a justificării valorii (Luc Boltanski), cu studiile asupra circulației transnaționale a literaturii (Gisèle Sapiro) și cu reflecțiile privind transformarea metodologică a lecturii din practică socială în investigație tehnică „de la distanță” (Franco Moretti) permite problematizarea condițiilor de apariție ale comunităților de lectură, a limitelor lor istorice și a formelor lor de instabilitate. Sunt binevenite perspectivele multidisciplinare, care își propun să definească noțiunea de „comunitate de lectură” pornind de la interogarea conceptului în filozofie (Maurice Blanchot) și în filozofia politică (Jean-Luc Nancy, Roberto Esposito). De asemenea, sunt relevante abordările ce analizează comunitățile de lectură prin aplicarea unor modele și concepte din istoria cărții și din teoriile comunicării (Robert Darnton, Benedict Anderson).

Conferința urmărește să articuleze o reflecție asupra sociabilității literare care să țină cont nu doar de formele ei consacrate, ci și de discontinuități, asimetrii și zone de non-participare, precum și de modurile concrete de a fi împreună care configurează agende, apartenențe și identități culturale: de la saloane, cercuri și cenacluri la societăți și generații literare, de la spații de socializare, cu ritualurile și mitologiile aferente, la comunități virtuale și forme emergente de oralitate. Valorile comune, solidaritățile și rupturile, relațiile de putere sau de colaborare, precum și contextele socio-biografice în care se constituie fenomene colective mai ample reprezintă direcții relevante de analiză. Din această perspectivă, sociabilitatea literară este abordată atât ca spațiu al tensiunilor, cât și ca resursă de coeziune simbolică și de producere a sensului cultural.

Sunt încurajate contribuțiile care problematizează:

– condițiile sociale ale lecturii colective

– comunitățile de lectură ca structuri (in)stabile

– relația dintre capital cultural, instituții și sociabilitate

– efectele ideologiei dominante și ale hegemoniei teoretice

– non-participarea, înțeleasă ca retragere, excludere sau transformare a implicării culturale

– circulația transnațională a modelelor de sociabilitate literară

– formele de continuitate, adaptare și reinventare a comunităților de lectură

– rolul sociabilității literare în producerea solidarităților culturale

Propunerile pot avea caracter istoric, sociologic sau teoretic și pot viza atât spațiul românesc, cât și contexte comparate. Sunt binevenite contribuțiile care pun sub semnul întrebării concepte consacrate și care explorează limitele explicative ale sociologiei literaturii.

Lucrările prezentate în cadrul colocviului vor fi analizate de comitetul științific al manifestării în vederea publicării
în Revista de Istorie și Teorie literară (ritl.ro, revistă editată în cadrul IITL „G. Călinescu”, prezentă în ERIH Plus și DOAJ)